DRAGOSTE–URA INTRE FABIANISTI SI LENINISTI - VIITORUL CERE ATENTIE (IV), de G. Edward Griffin (preluat de la AlterMedia România-citate)

VIITORUL CERE ATENTIE (IV) AlterMedia România , de G. Edward Griffin (din PARTEA A DOUA: ORGANIZATII SECRETE SI AGENDE ASCUNSE)
DRAGOSTE–URA INTRE FABIANISTI SI LENINISTI
Fabianistii si marxistii sunt de comun acord in ceea ce priveste scopul lor comun, al colectivismului, dar nu cad la pace asupra stilului si a catorva tactici. Cand marxismul a fuzionat cu leninismul si a facut prima cucerire in Rusia, aceste diferente au devenit centrul dezbaterii intre cele doua grupuri. Karl Marx spunea ca lumea este divizata in doua tabere ce se razboiesc permanent. Una era clasa muncitoare, pe care el a numit-o proletariat, si cealalta era clasa bogata, cei care stapaneau pamantul si mijloacele de productie. Aceasta clasa a numit-o burghezie.
Fabianistii nu au fost niciodata entuziasmati de acest conflict de clasa, probabil pentru ca majoritatea formau burghezia, dar Lenin si Stalin au acceptat cu draga inima ideea. Lenin descria Partidul Comunist drept un “aparator al proletariatului”, si acesta chiar a devenit un mecanism al razboiului total si lipsit de scrupule impotriva oricui putea fi considerat burghez. Cand bolsevicii au venit la putere in Rusia, proprietarii au fost macelariti cu zecile de mii.
Aceasta brutalitate a ofensat sensibilitatile stilate ale fabianistilor. Nu ca fabianistii s-ar fi opus fortei si violentei atunci cand trebuiau sa-si atinga scopurile, numai ca o preferau ca ultim resort, pe cand leninistii ucideau cu frenezie in Rusia, implementand un plan de teroare deliberata si violenta. Fabianistii admirau sistemul Sovietic deoarece se baza pe colectivism, dar erau socati de ceea ce considerau o varsare de sange inutila. Era un dezacord in privinta stilului. Cand Lenin a devenit stapanul Rusiei, multi fabianisti s-au alaturat Partidului Comunist crezand ca va deveni capul de lance al Socialismului mondial. Mai mult ca sigur ar fi ramas acolo daca nu ar fi fost ofensati de brutalitatea regimului.
Pentru a intelege aceasta relatie dragoste–ura intre cele doua grupari, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca leninismul si fabianismul sunt doua variante ale colectivismului. Similaritatile lor sunt mult mai mari decat diferentele. De aceea membrii lor adesea se muta dintr-un grup intr-altul – sau fac parte din cele doua tabere in acelasi timp. Leninistii si fabianistii sunt de obicei prieteni intre ei. Nu se inteleg in anumite chestiuni teoretice si in privinta stilului, dar mereu cad de acord asupra telurilor.

Margaret Cole a fost Conducatoarea Societatii Fabiane in 1955 si 1956. Tatal ei G.D.H. Cole, a fost unul dintre liderii timpurii ai organizatiei inca de prin 1937. In cartea sa, Povestea socialismului fabianist [The Story of Fabian Socialism] descrie legatura comuna ce ii tine pe colectivisti impreuna.Ea spune:
Se poate direct constata ca similaritatile fundamentale erau mult mai mari decat diferentele, ca principalele scopuri fabianiste sunt abolirea saraciei, prin legislatie si administratie; controlul comun al productiei si al vietii sociale… [...] [Margaret Cole, Povestea Socialismului Fabianist (Stanford, California, Stanford University Press, 1961), p. xii.]

Fabianistii sunt, in acord cu propriul lor simbolism, lupi in blanuri de oaie, si aceasta explica de ce stilul lor este mult mai eficient in tari unde traditiile parlamentare sunt bine stabilite si unde oamenii se asteapta sa aiba o voce in propriul lor destin politic. Leninistii, pe de alta parte, au tendinta de a fi lupi in blanuri de lupi, si stilul lor este mult mai efectiv in tari in care traditiile parlamentare sunt slabe si unde oamenii sunt obisnuiti oricum cu dictaturile.
In tarile cu traditie parlamentara puternica, principala tactica a celor doua grupuri este sa isi trimita agentii in centrele de putere ale societatii, sa insface haturile din interior. Centrele de putere sunt acele organizatii si institutii care reprezinta toate segmentele influente politic ale societatii. Aici sunt incluse sindicatele, partidele politice, organizatiile religioase, segmente ale media, institutii de invatamant, organizatii civice, institutii financiare, si corporatii industriale, pentru a numi doar cateva. Voi citi imediat o lista partiala a membrilor unei organizatii numita Council on Foreign Relations/CFR [Consiliul de Relatii Externe], si veti recunoaste ca centrele de putere pe care acesti oameni le controleaza sunt exemple clasice ale acestei strategii. Influenta combinata a tuturor acestor entitati se insumeaza si formeaza intreaga putere politica a natiunii. Pentru a captura controlul natiunii, este necesar sa fie controlate centrele de putere, si aceasta a fost strategia leninistilor si fabianistilor laolalta.
Pot fi in dezacord asupra stilului; pot fi in concurenta pentru rolul dominant in Noua Ordine Mondiala ce va sa vina, pentru cine va detine cele mai inalte pozitii in piramida puterii; pot chiar trimite armate opuse sa lupte pentru a stabili intaietatea teritoriala asupra unor portiuni ale globului, dar niciodata nu se cearta in privinta telurilor. Pe tot parcursul acestui drum, sunt frati de sange pe sub piele si intotdeauna se vor uni impotriva dusmanului comun, si anume impotriva oricarei opozitii la adresa colectivismului. Este imposibil sa intelegem ce se intampla in Razboiul impotriva Terorismului astazi, fara a fi constienti de aceasta realitate.

Preluat de la http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/viitorul-cere-atentie-iv_3401.html ; in format .doc , Daca doriti sa o aveti, dati clic aici…