joi, 2 octombrie 2008

CREATURA DE LA JEKYLL ISLAND - 11

CREATURA DE LA JEKYLL ISLAND - de G. Edward AlterMedia România
Actiunile au consecinte si una din consecintele acestei scamatorii este ceea ce noi numim “datoria nationala”. Se apropie rapid de 5 trilioane de dolari [n.tr Atat era cu ani in urma, la data acestei expuneri; acum depaseste 8 trilioane, vizitati adresa urmatoare pentru o suma curenta aproximativa: http://www.toptips.com/debtclock.html], bani de care stim, in realitate este mult mai mult decat atat daca adaugi datoria nefinantata si tot ce este in afara bugetului, plus manevrele din Washington. O contabilitate onesta ar revela o suma mult mai mare.
Dar chiar numai cele 5 trilioane de dolari sunt o suma impresionanta. Mi se spune ca daca am avea un teanc de bancnote de 100$ inalt de 40 de inci (1 metru, nn), am fi milionari. Un teanc de bancnote de 100$ insumand 5 trilioane, s-ar ridica in spatiu pe 3.350 de mile (5.400 km, nn). O gramada de bani veniti de la noi, bani ce castiga dobanda perpetua.
Un alt mod de a masura consecintele este ca am inregistrat o inflatie de 1.000% de cand Sistemul Federal de Rezerve a fost creat. Pentru a va da o explicatie mult mai usor de inteles, un dolar actual cumpara bunuri in valoare de 9 centi dintr-un dolar din 1913 [nota tr: Nici aceste cifre nu sunt actuale. Un dolar acum cumpara cam 2 centi dintr-un dolar din 1913]. Cam asta este suma care ne-a fost luata, taxata, prin acest proces ascuns.
Spun 1.000% inflatie cunoscuta, deoarece este mult mai mult. V-ati intrebat vreodata de ce nu avem mai multa inflatie decat am avut? Stiam ca tiparesc bani in nestire, de ce inflatia este doar atat si nu mai mult? Apoi am aflat. Ati auzit vreodata expresia “export de inflatie”? Din cand in cand gasesti aceasta expresie in sectiunea financiara a vreunui ziar. Ma innebunea aceasta notiune; cum poti exporta inflatia? Este una din acele fraze pe care oamenii le folosesc si nu sunt sigur ca ei inteleg cu adevarat ce inseamna. Spre exemplu, zilele trecute citeam ca Sistemul Federal de Rezerve a cumparat dolari pentru a “propti” dolarul. Cum poti sa cumperi dolari? Cu ce ii cumperi? Ii cumpara cu unitati monetare apartinand altor tari, Sistemul Federal de Rezerve detine astfel de unitati cum ar fi yeni sau marci germane si fac schimburi din cand in cand.
Ce inseamna expresia “export de inflatie”? Inseamna ca 70% din masa monetara creata de Sistemul Federal de Rezerve nu se mai afla in America ci in alte locuri ale globului. Alte natiuni folosesc dolari americani drept moneda neoficiala. In special acele tari care nu au o unitate monetara realista. Acele tari care inregistreaza o inflatie anuala de 5.000% sau 10.000%. Femeile ar trebui sa mearga cu caruciorul plin de bani la piata pentru cumpara o sticla de lapte. Nu poti face tranzactii economice serioase cu o astfel de moneda, de aceea folosesc dolari americani.
Toate bancile din acele sisteme folosesc doua tipuri de bani. Dolarii americani sunt folositi ca principal mediu pentru tranzactiile economice in majoritatea acestor tari. Acolo se afla o multime din banii nostrii. Am fost crutati de impactul inflationist al acestor bani. Daca ar fi stat aici ar fi facut oferta impotriva banilor pe care ii avem deja si ar fi diluat oala cu supa si mai mult.
Ce se va intampla in acea zi cand, din diverse motive, aceste tari nu vor mai putea sau nu vor mai dori sa foloseasca dolari americani? Ce vor face cu acei dolari? Ii vor trimite inapoi. Vor cumpara ceva cu ei, cat inca pot. In mare graba. Pot fi frigiderele noastre, automobilele, pamanturile noastre, cladirile, actiunile unor corporatii, politicienii nostrii, sau orice altceva scos la vanzare. Toti acesti bani se vor intoarce si atunci vom afla intr-o perioada scurta de timp care ar fi trebuit sa fie adevarata rata a inflatiei in toti acesti ani.
Din intamplare, am urmarit in ziare discutiile despre noii bani pe care ii vor tipari. Se vorbeste despre doua feluri de bani, unii pentru restul lumii, unii pentru noi. Vor avea probabil culori diferite. Sincer cred ca isi dau seama ca acesti bani exportati se vor intoarce si avand alte culori, vor declara probabil ilegala folosirea lor aici. Acestea sunt unele din consecintele pacalelii numita Sistemul Federal de Rezerve.
Mai am doar un singur aspect pe care vreau sa-l abordez si apoi voi trage concluzia. Este unul deosebit de important si se refera la camatarie. In vremurile antice camataria era definita ca dobanda pentru un imprumut, orice dobanda pe imprumut. In vremurile moderne termenul a fost redefinit sa insemne dobanda excesiva pentru un imprumut. Dobanzile moderate par logice. Sunt o recunoastere a faptului ca, atunci cand depunem un efort considerabil pentru ne castiga banii economisiti si renuntam la a-i mai folosi o perioada imprumutandu-i altcuiva, fiind vorba de un sacrificiu din partea noastra, ni se cuvine o suma rezonabila drept plata pentru acest sacrificiu. O dobanda rezonabila este un concept cu care putini oameni nu cad la pace; pare logic si drept.
Dar ce este acest lucru care se cheama dobanda excesiva? Thomas Edison a spus, “Oamenii care nu vor intoarce o lopata cu pamant intr-un proiect, nici nu vor contribui un pound de materiale, vor colecta mai multi bani decat cei care vor furniza toate materialele si vor face toata treaba.” Cand am citit aceste randuri m-am intrebat daca Tom nu cumva exagereaza si am pus mana pe calculator. Am presupus ca avem de construit o casa in valoare de 100.000$. 30.000$ ar fi necesari pentru a cumpara pamantul, partea cuvenita arhitectului si orice fel de aprobari necesare. 70.000$ ar fi pretul constructiei casei, materiale si munca depusa. Am presupus ca beneficiarul va merge la banca, va plati 20% din pretul casei si restul il va imprumuta cu o dobanda de 10%, urmand a plati totul pe o perioada de 30 de ani. Am introdus datele in calculator si am descoperit ca cel care imprumuta suma va sfarsi prin a plati bancii 172.741$ dobanda, comparat cu 70.000$ platiti pentru constructia casei. Cu alte cuvinte de doua ori si jumatate mai mult vor fi platiti bancii decat celor care au furnizat materialele si efortul. Si puteti spune ca este drept, dupa 30 de ani, fiind un imprumut pe termen lung, oamenii muncesc greu pentru banii lor si se sacrifica nefolosindu-i si imprumutandu-i. Se cuvine sa fie compensati. Nu. Nu acesti bani. Nimeni nu a muncit pentru ei, nimeni nu a economisit acesti bani. Nu a fost facut nici un sacrificiu pentru ei. Acesti bani au fost pur si simplu creati, din nimic, si consider ca 172.741$ ca dobanda pe nimic este excesiv!
Cred ca a venit vremea unei noi definitii date camatariei si anume: orice dobanda pentru un imprumut de bani fara acoperire (fiat money), bani creati din nimic. Acest exemplu al casei de 100.000$, pe cat este de socant, producand o nemeritata dobanda de 172.741$, este doar un fir de nisip in intreaga Sahara. Va trebui sa-l inmultiti cu numarul tuturor caselor din America, al tuturor hotelurilor, al tuturor cladirilor inalte, fabricilor, avioanelor, automobilelor, echipamentului agricol, scolilor, absolut totul, toate valorile fizice ale Americii. Aplicand aceeasi rata a dobanzii, puteti sa vizualizati acum totul, mintal? Vorbim despre un fluviu de bogatie nemeritata, nemuncita, atat de lat incat nici nu va ganditi sa-l traversati, fluviu ce se varsa perpetuu in cartelul bancar. O scurtatura peste elementul productiv al societatii. Bani confiscati de la cei care muncesc din greu sa furnizeze materialele si efortul. Nici macar nu stiu ca sunt deposedati de ei si adaugati acestui fluviu ce se varsa in cartelul bancar. Este un o idee de neconceput.
Sunteti tentati sa puneti intrebarea: incotro curge acest fluviu? Va ganditi ca poate se varsa in vreun lac de acumulare strajuit de un baraj, si bogatia se tot strange si ei o colecteaza undeva. Nu, nu o colecteaza, o cheltuie. Nu acumuleaza deloc. Pe ce o cheltuiesc? Raspunsul s-ar putea sa va surprinda. Nu isi cumpara mai multe yacht-uri sau vile cu acesti bani, au deja aceste lucruri, au tot ce isi pot dori. De fapt chiar au vandut casa clubului de pe Jekyll Island cu mult timp in urma pentru ca se plictisisera de ea. Este altceva. Cand o persoana are toata bogatia pe care si-o poate dori pentru placerile materiale ale vietii, ce a mai ramas? Putere. Folosesc acest fluviu de bogatie sa acumuleze putere asupra voastra, asupra mea si asupra copiilor nostri.
O cheltuiesc pentru a obtine controlul asupra centrelor de putere ale societatii. Centrele de putere sunt acele grupuri si institutii prin care indivizii traiesc si actioneaza si pe care ei se bazeaza pentru informarea lor. Cumpara efectiv lumea intreaga, dar nu pamanurile si mijloacele de productie, cumpara controlul asupra organizatiilor, grupurilor si institutiilor care controleaza oamenii. Cu alte cuvinte, pentru a fi mai explicit, cumpara controlul asupra politicienilor, partidelor politice, retelelor de televiziune, retelelor de cablu, ziarelor, revistelor, editurilor, companiilor de comunicatii, studiourilor de film, universitatilor, sindicatelor, bisericilor, asociatilor de comert, fundatiilor scutite de taxe, corporatiilor multinationale, asociatilor de cercetasi, alegeti dumneavoastra… Faceti propria dumneavoastra lista cu organizatii si veti descoperi ca acolo s-au aflat acesti indivizi pentru o buna bucata de vreme cheltuindu-si acest fluviu de bani, pentru a castiga controlul asupra acestor institutii si organizatii care le stau impotriva. Este o masura critica, deosebit de importanta pentru ei.
Acest proces a continuat pana la un nivel ingrijorator in America si in celelalte tari industrializate ale lumii, dar si in asa zisele tari ale lumii a treia, sau tari subdezvoltate, intr-un asemenea grad incat acum putem spune ca este complet. Au pus gheara pe aceste tari deja, sunt proprietatea lor personala. V-ati intrebat vreodata ce se intampla pe la Fondul Monetar International si Banca Mondiala? O operatiune cam obscura, nu-i asa? Nu cititi prea multe despre asta, decat cateodata, rar, pe ultima pagina a vreunui ziar aflati ca Congresul, la insistentele Presedintelui, a autorizat inca 100 miliarde de dolari pentru Fondul Monetar International. Si apoi articolul iti spune ca acesti bani vor fi folositi pentru a face imprumuturi tarilor subdezvoltate, sau vor fi trimisi in ajutor pentru ca ei sa-si poata ridica standardul de viata. Chiar credeti asa ceva? Este una din acele aparente de al patrulea tip, daca vreodata ati vazut vreuna. Daca banii sunt folositi pentru a le ridica standardul de viata, atunci ei nu fac o treaba prea buna, deoarece dupa atatia zeci de ani, dupa atatea sute de miliarde de dolari, nu poti numi o tara al carei standard de viata a fost ridicat macar o iota prin acest proces. De fapt, in majoritatea cazurilor, efectul este exact invers, si acesta nu este un accident deoarece acei bani nu au fost folositi pentru a usura viata nimanui. Banii nu ajung in mainile celor care au nevoie de ei. Sfarsesc in buzunarele politicienilor acelor tari, guvernelor lor, si ii ajuta pe acestia sa isi intareasca structura de putere si abilitatea lor de a controla populatia. De obicei incep ca dictatori ineficienti, dar odata ce primesc acesti bani de la FMI, devin dictatori eficienti. Au o armata bine echipata, o mai buna birocratie si control total asupra subiectilor lor. Acolo sunt cheltuiti acesti bani.
Aceste tari au fost cumparate deoarece politicienii lor sunt acum complet dependenti de acesti bani. Avem exemplele familiilor din America, care traiesc pe ajutor social si sunt acum la a treia sau a patra generatie de cand o duc asa, s-au obisnuit cu mana intinsa si nici nu pot visa la altceva. Politicienii acestor tari subdezvoltate se afla in aceeasi situatie. Si ei sunt acum la a doua, a treia sau chiar a patra generatie ce traieste pe ajutor social international din fondurile Natiunilor Unite. Nu au o ideologie – comunism, socialism, capitalism, fascism, care este diferenta? Unde sunt banii? Atata vreme cat traiesc bine, au vile, yacht-uri, limuzine, merg la New York la Organizatia Natiunilor Unite si au apartamente la Waldorf-Astoria, este singurul lucru de care le pasa.
Aceste tari au fost cumparate prin aceste metode, se afla acum in posesia acestui grup de la ONU si si-au ocupat locurile in Noua Ordine Mondiala, unde ne asteapta pe voi si pe mine sa aparem. Aceasta este cealalta fata a monedei. Nu numai ca acest transfer de bogatie din America spre aceste tari nu le ridica standardul de viata, dar il micsoreaza pe al nostru. Aceasta face parte din plan, fie ca o credeti sau nu. Risipeste intruna, risipeste bani, risipeste putere de productie pentru a scadea nivelul de trai. O natiune puternica nu este un candidat atunci cand i se cere sa isi predea suveranitatea nationala, pe cand una slaba este. Daca America poate fi ingenuncheata si pusa in situatia de a lupta pentru supravietuire, daca oamenii sunt flamanzi, daca avem razmerite in strada, atunci americanii ar putea cu recunostinta sa accepte asistenta Organizatiei Natiunilor Unite. Acele minunate caschete albastre, forte de mentinere a pacii, ar putea readuce ordinea inapoi in orasele noastre, sau banii internationali, o noua moneda a noii lumi, cu putere de cumparare, ar putea fi bineprimiti de catre neganditorul, nestiutorul public american. Cu asta ne confruntam.
Ce incerc sa spun este ca numele acestui joc nu este Bogatie. Este Putere.

Niciun comentariu: