joi, 2 octombrie 2008

CREATURA DE LA JEKYLL ISLAND - 7

CREATURA DE LA JEKYLL ISLAND - de G. Edward AlterMedia România
Aveti aici un curs condensat despre Sistemul Federal de Rezerve si va asigur ca acum stiti mult mai mult despre Fed decat daca v-ati inrola pentru patru ani sa studiati economie. Nu va invata acolo asa ceva.
"Si ce daca?", spun ei. Va puteti imagina asa ceva? Am stiut cand am scris aceasta carte ca vor exista obiectii, dar nu am gandit ca vor lua aceasta forma. Eu nu mi-am putut imagina nici o obiectie si ma intrebam ce imi vor spune aparatorii Sistemului Federal de Rezerve? Am crezut ca imi vor cauta nod in papura si se vor lega de cine stie ce eroare voi fi facut pe marginea vreunei chestiuni tehnice, si, plecand de aici, ma vor descrie ca pe un bufon. Dar nu am visat ca singura opozitie pe care o voi intalni, cel putin pana acum, va fi intrebarea “Si ce daca?”
Ma aflam invitat la radio, la emisiunea lui Pat Buchanan [n. tr.: politician american adept al conservatorismului autentic, oponent al razboiului, fost candidat la presedintia SUA, gazda unor emisiuni radio. Pentru mai multe amanunte: www.amconmag.com/] cu o luna in urma. Acolo in general au si un al doilea realizator, care de obicei este un reprezentant al punctului de vedere opus. In ziua respectiva acesta era Barry Lind, un intelectual de genul celor de la ACLU [n. tr.: acronim de la American Civil Liberties Union, organizatie proeminenta a societatii civile americane, promotoare a secularismului si adesea acuzata de anti-crestinism], si ma framantam crezand ca am sa o patesc si ma voi face de ras in fata a milioane de ascultatori. Eram ingrijorat. Este greu sa iti exprimi punctul de vedere cand esti invitat la aceste emisiuni, pentru ca nu iti dau voie sa vorbesti asa cum mi se permite aici, spre exemplu. Cel mai mult vorbeste Buchanan de obicei, apoi celalalt realizator isi spune si el punctul de vedere, urmeaza reclamele iar apoi tie ti se ofera trei minute sa spui toata povestea, timp in care ei te intrerup mereu. Mi-am prezentat ideea cat am putut de bine si cand i-a venit randul, Barry Lind s-a uitat la mine si a spus: “Este adevarat, si ce daca?” Nu-mi venea sa cred. Si apoi a concluzionat, cu un argument real: “O ducem bine, nu-i asa?”
Este o intrebare interesanta si am tot intalnit-o in mod repetat de atunci. De ce te plangi? Traim bine, nu-i asa? Si asta implica, evident, ca fara aceasta inselatorie nu am duce-o atat de bine, fara aceasta scamatorie probabil ne-am târî inca prin pesteri. N-am avea o societate cu un standard ridicat de viata. Deci cum poti raspunde la intrebarea “Si ce daca?” ?
In primul rand, nu traim chiar asa de bine. Oameni ca Barry Lind negresit traiesc foarte bine si sunt multi oameni in sistem in aceeasi situatie. In general acestia sunt cei de sus, aproape de gura robinetului, pe unde noii bani intra pe piata, sunt implicati in guvern sau primesc subventii guvernamentale. Majoritatea oamenilor, care sunt mai departe de robinet, nu o duc atat de bine. Este un fapt ca singurul motiv pentru care America a reusit sa pastreze aparenta unui inalt standard de viata de cand Sistemul Federal de Rezerve a preluat comanda, in special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, este trecerea de la unul la doua venituri pe familie. Este nevoie ca doi oameni sa munceasca acum pentru a mentine asemanarea cu perioada cand doar munca unei singure persoane sustinea intreaga familie. Si cu toate acestea, salariile reale au scazut pentru omul de rand, ceea ce se exprima in numarul de ore pe care o persoana trebuie sa le dedice muncii pentru a-si asigura cele necesare vietii. Tinerele cupluri care se intretin dintr-un singur venit, au un standard de viata mult mai scazut decat au avut parintii lor. Castigul net mediu al unui camin este mult mai mic decat in trecut. Este tot mai putin timp liber pentru americanul de rand. Procentul de familii care au o casa in posesie scade de asemenea. Varsta la care o familie achizitioneaza prima casa [nota tr: Desi exista oameni/familii care au mai multe case, aici “prima casa” se refera la obiceiul majoritatii de a se muta intr-una noua, odata ce posibilitatile lor cresc] este mult mai ridicata. Numarul familiilor care sunt considerate ca apartinand clasei de mijloc este in descrestere, in timp ce numarul celor aflati sub limita saraciei se mareste. Falimentele inregistrate in numele persoanelor private astazi sunt de trei ori mai numeroase decat erau in 1960 si peste 90% din americani sunt faliti la varsta de 65 de ani. Deci, nu traim deloc bine.
Asta nu este totul. In al doilea rand, atunci cand ai un sistem monetar bazat pe nimic, fara acoperire, acesta nu numai ca se extinde, ci se si contracta. Daca am avea acoperire in aur sau argint, acest lucru nu ar fi posibil. Cand este motivat politic insa se poate contracta si aceasta este principala cauza a cresterilor urmate de descresteri economice, fluctuatii care au lovit continuu America atata amar de vreme. Cu alte cuvinte, acesta este conceptul din spatele recesiunilor. Alt motiv pentru care sistemul nu este in regula.
In alt treilea rand, nu este cinstit. Nu avem nevoie de nimic altceva, nu-i asa? Chiar daca ar fi elementul care creeaza prosperitate, chiar daca nu ar cauza recesiuni, simplul motiv ca este o frauda, o inselatorie, un furt, eu cred ca ar fi suficient ca sa ne determine sa scapam de el. Cam astea sunt neregulile cu aceasta scamatorie.

Niciun comentariu: